România Medicilor (Constantin Bărbulescu)

Nu cunoaştem cu adevărat ţăranul român, habar nu avem cine este el. Ţăranul român nu apare în istoria noastră decât atunci când s-a revoltat şi când a fost împroprietărit, când i s-a dat pământ. Atât. În rest nu se mai spune nimic despre el… nu a interesat pe nimeni ce s-a întâmplat cu acest ţăran după ce i s-a luat pământul şi apoi i s-a dat înapoi. În schimb nu…

Pelerinul vrăjit (Nikolai Leskov)

Suntem într-o Rusie arhaică, veche, o Rusie în care epifaniile mustesc și în care Sacrul se revarsă pretutindeni în binecunoscute straie ale Profanului. O Rusie a Sfinților care pătrund în chiliile monahilor și care nu au nicio reținere de altfel în a se înfățișa în același timp mujicilor – acestor țărani, acestor oameni ai pământului aflați într-un neîncetat pariu sufletesc. Rusia marilor stepe aleargând de-a lungul Volgăi, cu hergheliile lor…

Biroul pentru grădini și iazuri (Didier Decoin)

Sublimă frescă literară a Japoniei medievale, Biroul pentru grădini și iazuri, este cel puțin un moment de grație pentru Didier Decoin și cred, pepita de aur a editurii Humanitas Fiction în 2019. Titlul, dezarmant prin simplitatea sa copleșitoare, ca de altfel oricare alt element aparținând acestei atât de îndepărtate culturi, ascunde o poveste sub care se desfășoară întreaga lume medievală a Imperiului japonez, de la Curtea Imperială, la templele șintoiste…

Omul care vedea dincolo de chipuri (Eric-Emmanuel Schmitt)

Miza acestui nou Schmitt, adică ceea ce s-ar putea numi literatura lui Dumnezeu, e ascunsă în decorul unor evenimente cât se poate de bine ancorate în cotidianul vieții din societatea occidentală (valonă-belgiană). Dacă ambele Testamente și mai apoi Coranul sunt scrise de Dumnezeu, sau cel puțin sub directa Sa îndrumare (fiind texte revelate) – iată atunci Scriitorul prin excelență, iată deci Scriitorul Însuși. Iar dacă privim c[tre un Dumnezeu care…

Copilul lui Noe (Eric-Emmanuel Schmitt)

În orice război, domestic, civil sau mondial, inocența piere prima. Povestea aceasta este despre copilărie și e atât de umană, de senzitivă și de aproape de tine, că te înfioară. Suntem din nou cu Schmitt, la limita insesizabilă dintre viaţă şi moarte. În acel spaţiu şi-n acel moment în care totul devine posibil şi în care orice se poate întâmpla, se poate încarna, materializa, sau dimpotrivă, distruge, pierde, dizolva cu…

Contrejour (Paul Țanicui)

Dacă Literatura ar crea o inimă, atunci aceasta ar putea fi dovada – Contrejour-ul lui Paul Țanicui. Cartea-inimă. O deschizi, lași timpul să-i întoarcă paginile (de fapt ai senzația că paginile rămân în permanență deschise, că nu se pot închide niciodată) – începi atunci să-i simți bătăile, pâlpâirea. Înăuntrul cărții este o inimă mare, e drept că la un moment dat se face extrem de mică, ai impresia chiar că…

Un anume domn Piekielny (François-Henri Désérable)

Să-l asculți pe Désérable, în librăria de la Cișmigiu, redând din memorie peisaje întregi din Rostul lumii, al lui Bouvier, ca și cum lucrurile și locurile acelea s-ar naște chiar atunci, din cuvinte, ca și cum, prin ele – cuvintele, ai ajunge fix acolo – asta e o delicatesă, ceva extrem de rar care ți se poate întâmpla. Dar a-l însoți pe același Désérable povestindu-și aventura vieții în jurul unei…

Aşteptându-l pe Bojangles (Olivier Bourdeaut )

Un roman născut din nimic, la o editură minusculă, de provincie, dintr-un un scriitor fără trecut, dar care, undeva în copilăria lipsită de televizor, a ales lectura în detrimentul plictisului, ambele de altfel, căi formatoare. Aceasta ar fi singura explicație plauzibilă a apariției acestei cărți.     Un roman francez învelit perfect într-o uimitoare poveste de dragoste cu accente supra-realiste. Un omagiu, sau mai degrabă un toast închinat copilăriei fericite pe care…

Scurtă istorie a șapte crime (Marlon James)

Aceasta este o poveste a Infernului care-ți contorsionează suflul şi imaginația. Povestea unei lumi aproape imposibil de îmblânzit literar, pentru că asemenea sublimului, hidosul se întinde dincolo de cuvinte.     În definitiv, literatura nu e chemată aici să îmblânzească nimic, dimpotrivă, vine să amplifice şi să amorseze explozia realității.     Suntem în Jamaica ghetourilor eterne. În măruntaiele Iadului: un miros toxic şi fermentat, într-o cameră roşie şi ruginită. Aici morții…