Zilele lui Savelie (Grigori Slujitel)

Imaginați-vă lumea în care o pisică visează cu ochii deschiși la camaraderia unui câine. Iar visul se împlinește. Pentru că Grigori Slujitel e mai mult decât un scriitor și încă și mai mult decât un actor, omul nostru e un visător. Maestru al metaforei, magician care dezvăluie o lume fabuloasă în care pisicile dorm în ceainice, se plimbă în voie prin familiile și prin parcurile Moscovei, încropesc societăți după chipul…

Pastoralia (George Saunders)

În proza scurtă a lui Saunders (și nu numai – cazul Lincoln fiind exemplar), visul american nu există. Oamenii lui Saunders o duc greu și continuă la fel de greu, ba chiar se apropie fulgerător de marginea prăpastiei. Nu există salvare, moment providențial, șansă eliberatoare, doar amânare a deznodământului, nesfârșite aniticamere ale eșecului ireversibil. Sigur că aceasta este țara tuturor, a tuturor posibilităților, țara unde fiecare e liber să facă…

Băieții de la Nickel (Colson Whitehead)

Whitehead coboară până în adâncul tectonic ale conștiinței rasiale americane. O face din nou și nu cred să se oprească vreodată. Va încerca mereu, ca scriitor, să descindă în adâncul acesta fiebinte, să-i smulgă vibrația, zgomotul infernal, învelișul înfiorător. Sunt masive plăci tectonice care alcătuiesc greul acestei conștiințe rasiale; ciocnirea lor violentă dă naștere cutremurului universal numit segregare rasială, a cărui undă de șoc ne traversează încă existența. O școală…

Ziua a șaptea (Yu Hua)

E prima zi a morții tale…și a început să ningă, jilav, dar ninge. Ninge deasupra-ți și tu, tu te trezești că nu ai haine potrivite pentru o așa zi. Porți în continuare același rând de haine, ponosite, tocite și vechi (dar și tu ești asemenea lor) – zdrențe dintotdeauna, care n-au fost parcă niciodată noi. Aveai un pardesiu mai bun, pus deoparte acasă, dar iată că acum n-are cine să ți-l aducă…cine să-i îmbrace pe amărâții…

Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând (Alexandru Mărchidan)

În poezia fratelui Alexandru, Îngerul care trâmbițează are sulița întotdeauna aproape. De fiecare dată când auzea cocoșul cântând, Petru plângea. Pentru că nu-i suficient să ai o casă, e trebuință de a ști să locuiești acolo. Aceasta este toată taina. Nu poți locui o casă altfel decât pe măsura sufletului tău. Poate tocmai de aceea, nu toate casele sunt la fel, cum nici un suflet pare că nu seamănă cu…

Alegerea (dr.Edith Eva Eger)

Antisemitismul nu a fost inventat de naziști și nici nu a murit în Mai 1945. De altfel, e plină Europa de antisemitism în primele săptămâni și luni după eliberarea lagărelor și sfârșitul Războiului. E din nou Primăvară în orașele Europei, a fost întotdeauna, mereu a existat o stradă, un trotuar, o grădină cu flori, parfumul lor, zgomotul oamenilor, chiar și atunci când focurile de la Auschwitz ardeau neîncetat și pretutindeni…

Copiii de pe Volga (Guzel Iahina)

VOLGA – acest mare fluviu al Timpului, oferindu-i Istoriei, cu atâta generozitate, ambele sale maluri: malul stâng dar și pe cel drept. Alegi și nu alegi în definitiv asupra așezării tale. Cel puțin oamenii Iahinei, oamenii Volgăi, nu vor ști să-ți spună limpede cum și cu ce forțe au ajuns să locuiască pe un mal sau pe altul. Tot ce știu e că Marea Împărăteasă Ecaterina II i-a chemat într-o…

Către Frumusețe (David Foenkinos)

E nevoie de un grăunte de noblețe sufletească pentru a te apropia de Frumos și a putea recunoaște Frumusețea. Pe de altă parte, asemenea Frumuseții, există o fragilitate infinită a sufletelor  care o fac posibilă. Aceasta este lumina care traversează mica planetă literară pe care Foenkinos o dezvăluie aici. Trebuie mărturisit că orice nouă apariție David Foenkinos în limba română e un prilej de bucurie. Personajele lui Foenkinos au de…

O dimineață de iubire pură (Yukio Mishima)

Proza scurtă a lui Mishima adunată în acest volum demonstrează înainte de toate că există o anume geografie a lecturii: e nevoie de spații ale tăcerii prielnice descinderii  în aceste fragmente de lume pe care maestrul le oferă.  Altfel nu vei găsi niciodată firul narativ care șerpuiește neîncetat aici. Pentru că trupul acestor povestiri e frământat și crescut din muzică și din poezie. E nevoie deci de liniștea din jurul…

Clubul Mars Room (Rachel Kushner)

Paradoxal dar Închisoarea nu e atât o problemă a Spațiului ci în primul rând o problemă a temporalității. Timpul Închisorii, timpul carceral e infinit mai greu de îndurat decât spațiul propriu-zis.  Când ești închis, mai ales atunci cînd ești pentru totdeauna – CUM? – devine dintr-o dată întrebarea prin excelență, întrebarea prioritară, paradigma în care dacă se întâmplă ceva, atunci prin ea se întâmplă. Cum să trăiești când viața ta…

Simetria dorințelor (Eshkol Nevo)

Dacă există o banalitate a răului, și există, de ce n-ar exista atunci și o banalitate a binelui? De ce n-ar fi și binele cum se spune… à la hauteur? Ne referim la mișcarea aceea de manifestare (a realității) dezarmantă și șocantă tocmai prin simplitatea și firescul ei, prin caracterul spontan, prin simetria perfectă a detaliilor și a efectelor ireversibile angrenate – prin absurdul contingeței la care asistăm. Vrem să…

Povestea asta este despre Sarah (Pauline Delabroy-Allard)

Povestea asta este despre Sarah însă cartea, desprinsă parcă dintr-o metafizică a limbajului – este despre aducerea Literaturii în lumina explozivă a fericirii și mai apoi, în aerul atât de rarefiat al suferinței (mai ales al suferinței,  dint-aceea care zdrobește), până acolo unde cuvintele nu mai sunt de mult  la ele acasă, acolo unde abia dacă mai ajung. În Povestea aceasta, fiecare cuvânt e o rană, o una vie, căpătând…

Până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa (Antonio Lobo Antunes)

Pănă ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa (ed. Humanitas Fiction,2019) – nu este doar numele unui roman ci și al unuia dintre cele mai fascinante fado-uri scrise vreodată  în literatura lumii acesteia. Este fado-ul suprem al lui Lobo Antues. Este o muzică în sine, intimitatea sonoră  a unei atât de triste istorii portugheze. Povestea unei Portugalii învinse, dincolo de țărmul ei, colonial, dar și dincoace, povestea unei țări-Mamă…

Serotonină (Michel Houellebecq)

Ontologia houellebecq – defectum ergo sum (sunt ratat deci exist) – acest acut sentiment al ratării ca unică certitudine a vieții, reprezintă suflul care străbate întreaga Serotonină. N-aș spune că e un suflu nou, pentru că răfuiala lui Houellebecq cu omul contemporan continuă, devenind doar cumva mai specializată și ancorată într-un micro-univers cotidian bine definit. În Serotonină, Infernul nu sunt ceilalți, ci suntem noi, noi și infinitul libertăților individuale care…

Grădina de sticlă (Tatiana Țîbuleac)

Am citit Grădina de sticlă ca pe o epistolă către niște părinți inexistenți, sau cel mult existenți într-o lume numai a lor, nu și în lumea copilei pe care cândva, au lăsat-o în urmă. La fel de bine Tatiana Țîbuleac  dă glas unei mărturisiri a destinului sub forma unui ascunziș la care răul pare că nu are cheie. Totul a început într-un Decembrie, o zi de luni.  Atunci s-a născut…

Recitind Louis-Ferdinand Céline

Qu’est-ce que la littérature ? Le contraire de la vérité. În Louis-Ferdinand Céline. Deux clowns pour une catastrophe, peliculă lansată în Martie 2016, realizatorul Emmanuel Bourdieu se apleacă asupra întâlnirii dintre scriitorul aflat în exilul danez și un universitar american evreu. Cunosc bine muzica din adâncul lucrurilor, îi scria Céline lui Milton Hindus, doi ani după sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Pornind de la această relație, la început…

România Medicilor (Constantin Bărbulescu)

Nu cunoaştem cu adevărat ţăranul român, habar nu avem cine este el. Ţăranul român nu apare în istoria noastră decât atunci când s-a revoltat şi când a fost împroprietărit, când i s-a dat pământ. Atât. În rest nu se mai spune nimic despre el… nu a interesat pe nimeni ce s-a întâmplat cu acest ţăran după ce i s-a luat pământul şi apoi i s-a dat înapoi. În schimb nu…

Pelerinul vrăjit (Nikolai Leskov)

Suntem într-o Rusie arhaică, veche, o Rusie în care epifaniile mustesc și în care Sacrul se revarsă pretutindeni în binecunoscute straie ale Profanului. O Rusie a Sfinților care pătrund în chiliile monahilor și care nu au nicio reținere de altfel în a se înfățișa în același timp mujicilor – acestor țărani, acestor oameni ai pământului aflați într-un neîncetat pariu sufletesc. Rusia marilor stepe aleargând de-a lungul Volgăi, cu hergheliile lor…

Biroul pentru grădini și iazuri (Didier Decoin)

Sublimă frescă literară a Japoniei medievale, Biroul pentru grădini și iazuri, este cel puțin un moment de grație pentru Didier Decoin și cred, pepita de aur a editurii Humanitas Fiction în 2019. Titlul, dezarmant prin simplitatea sa copleșitoare, ca de altfel oricare alt element aparținând acestei atât de îndepărtate culturi, ascunde o poveste sub care se desfășoară întreaga lume medievală a Imperiului japonez, de la Curtea Imperială, la templele șintoiste…

Omul care vedea dincolo de chipuri (Eric-Emmanuel Schmitt)

Miza acestui nou Schmitt, adică ceea ce s-ar putea numi literatura lui Dumnezeu, e ascunsă în decorul unor evenimente cât se poate de bine ancorate în cotidianul vieții din societatea occidentală (valonă-belgiană). Dacă ambele Testamente și mai apoi Coranul sunt scrise de Dumnezeu, sau cel puțin sub directa Sa îndrumare (fiind texte revelate) – iată atunci Scriitorul prin excelență, iată deci Scriitorul Însuși. Iar dacă privim c[tre un Dumnezeu care…

Copilul lui Noe (Eric-Emmanuel Schmitt)

În orice război, domestic, civil sau mondial, inocența piere prima. Povestea aceasta este despre copilărie și e atât de umană, de senzitivă și de aproape de tine, că te înfioară. Suntem din nou cu Schmitt, la limita insesizabilă dintre viaţă şi moarte. În acel spaţiu şi-n acel moment în care totul devine posibil şi în care orice se poate întâmpla, se poate încarna, materializa, sau dimpotrivă, distruge, pierde, dizolva cu…

Contrejour (Paul Țanicui)

Dacă Literatura ar crea o inimă, atunci aceasta ar putea fi dovada – Contrejour-ul lui Paul Țanicui. Cartea-inimă. O deschizi, lași timpul să-i întoarcă paginile (de fapt ai senzația că paginile rămân în permanență deschise, că nu se pot închide niciodată) – începi atunci să-i simți bătăile, pâlpâirea. Înăuntrul cărții este o inimă mare, e drept că la un moment dat se face extrem de mică, ai impresia chiar că…

Un anume domn Piekielny (François-Henri Désérable)

Să-l asculți pe Désérable, în librăria de la Cișmigiu, redând din memorie peisaje întregi din Rostul lumii, al lui Bouvier, ca și cum lucrurile și locurile acelea s-ar naște chiar atunci, din cuvinte, ca și cum, prin ele – cuvintele, ai ajunge fix acolo – asta e o delicatesă, ceva extrem de rar care ți se poate întâmpla. Dar a-l însoți pe același Désérable povestindu-și aventura vieții în jurul unei…

Aşteptându-l pe Bojangles (Olivier Bourdeaut )

Un roman născut din nimic, la o editură minusculă, de provincie, dintr-un un scriitor fără trecut, dar care, undeva în copilăria lipsită de televizor, a ales lectura în detrimentul plictisului, ambele de altfel, căi formatoare. Aceasta ar fi singura explicație plauzibilă a apariției acestei cărți.     Un roman francez învelit perfect într-o uimitoare poveste de dragoste cu accente supra-realiste. Un omagiu, sau mai degrabă un toast închinat copilăriei fericite pe care…

Scurtă istorie a șapte crime (Marlon James)

Aceasta este o poveste a Infernului care-ți contorsionează suflul şi imaginația. Povestea unei lumi aproape imposibil de îmblânzit literar, pentru că asemenea sublimului, hidosul se întinde dincolo de cuvinte.     În definitiv, literatura nu e chemată aici să îmblânzească nimic, dimpotrivă, vine să amplifice şi să amorseze explozia realității.     Suntem în Jamaica ghetourilor eterne. În măruntaiele Iadului: un miros toxic şi fermentat, într-o cameră roşie şi ruginită. Aici morții…

Frații Burgess (Elizabeth Strout)

Suntem pe Coasta de Est a Americii, de la New York la Maine şi înapoi. Un nesfârşit periplu al vrajbei. Când de fapt, ar fi trebuit să fie o călătorie a întregirii ființei şi a regăsirii celor dragi.     Povestea aceasta te izbeşte de la început asemenea unui imens bulgăre de zăpadă. Unul deja format, aflat într-o rostogolire ireversibilă şi antrenând cu sine fragmente, cioburi şi rămăşițele unor ființe strivite….

Quimera (Paul Țanicui)

Am citit Quimera lui Paul Țanicui pe nerăsuflate. Am stat lângă Mauro însoțindu-l pretutindeni, la fiecare pas, din atelierul auto improvizat la parterul casei de cel care îi fusese cândva tată şi până dincolo de ocean, în Lumea Nouă, a internatului catolic şi a New York-ului grandios. Quimera ar putea fi un bildungsroman; asta dacă Mauro şi-ar afla împlinirea spre final, dar lucrurile nu stau întocmai: viața aici apartine unui…

Lupta mea. Cartea întâi: Moartea unui tată (Karl-Ove Knausgård)

Aceasta este o poveste scrisă pentru cei puternici.     Vine din Nord şi începe cu un duş rece sub forma unui eseu: nici mai mult nici mai puțin decât un eseu despre materialitatea morții. Ne sunt amintite aici fapte concrete, legate de noi, oamenii – singurele ființe care-şi ascund morții, având oroare în a-și lăsa cadavrele la vedere, de altfel, tot singurele ființe care cunosc sentimentul angoasei dinaintea morții, moarte…

Ragtime (E.L. Doctorow)

Aceasta este o poveste a Americii. O coborâre în straturile unei societăți care continuă să-şi construiască propriile vise şi idealuri. Numai că de data aceasta, descinderea se face tocmai în spatele acestor vise, în partea nevăzută a lor, la marginea înspăimântătoare a realității.     Un adevărat carusel al Paradisului si al Infernului este pus în mişcare dezvăluind o copleşitoare geografie a contrastelor. Eşti aruncat dintr-o dată din mijlocul New York-ului…

Noaptea de foc (Eric-Emmanuel Schmitt)

După 25 de ani de tăcere vie, Eric-Emmanuel Schmitt mărturiseşte marele eveniment al vieții sale, acela de a scrie. Cel care a reîntemeiat totul şi a făcut posibil întregul spectacol al existenței care a urmat. De atunci și până astăzi. Puterea cărei creații, a cărei arte, ar fi putut fi aleasă să retrezească experiența de-atunci, universul acela unic, dacă nu puterea literaturii? Aşa a apărut această carte, după multe altele…