Un roman français (Frédéric Beigbeder)

<img class="alignleft size-medium wp-image-698" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2021/07/Un-roman-francaise-185x300.jpg" alt="" width="185" height="300" />De Beigbeder auzisem pentru prima dată aici, în România, ca fiind <em>tipul ăla care a scris o carte despre mizeriile din spatele clipurilor publicitare</em>, motiv pentru care de altfel a și fost dat afară din compania de publicitate în care lucra. Cu ceva ani în urmă, tot într-o vară, cineva mi-a împrumutat<em> 99 de franci </em>sau <em>13,99</em> cum s-a tradus la noi; mai mult de un sfert din ea n-am putut citi, cedând în lupta cu plictiseala, sau mai de grabă cu limbajul, o traducere am impresia acum, destul de slabă, cu multe derapaje; reținusem numai formula aceea teribilă, metafora suicidară de altfel a deturnării din interior a oricărei construcții: <em>cea mai eficientă metodă de a deturna un avion este aceea de a te sui în el.</em> Apoi a fost LGL (<em>La Grande Librairie</em> a lui Busnel) în care observam, săptămână de săptămână

Read More

Scrisori din moara mea (Alphonse Daudet)

<img class="alignleft size-medium wp-image-690" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2021/07/5-213x300.jpg" alt="" width="213" height="300" />Priveliște din Moara provensală a lui Daudet : o ușă larg deschisă către soare, pădurea de pini care coboară până la marginea coastei… apoi crestele subțiri ale Alpilor…niciun zgomot… din când în când un  fluier numai, o corlă în levănțică ori clopoțelul unei catârce. Cât despre întoarcerea turmelor de oi de la munte și intrarea la ferme, Daudet le scrie prietenilor : <em>vă jur că n-aș da spectacolul ăsta pentru toate premierele pe care le-ați avut săptămâna asta la Paris.</em> Povestea Morii lui Daudet e memorabilă : în trecut, până când niște indivizi de la Paris au venit și-au ridicat pe drumul spre Tarascon o moară cu aburi, așadar până la acel fatidic ceas, în jurul satului, pe toate coastele care-l înconjurau erau numai mori de vânt, aripi nenumărate care se învârteau neobosit în bătaia Mistralului. De când cu moara cu aburi a parizienilor, morile de vânt nu

Read More

America de peste pogrom (Cătălin Mihuleac)

<img class="alignleft size-medium wp-image-687" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2021/06/21801768-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Nu ne cunoaştem trecutul, istoria. Dacă deschidem subiecte precum Decembrie ‘89, legionarism, Pogromul din Iaşi şi altele, n-avem habar, ne contrazicem, bâjbâim. Cătălin Mihuleac a scris un roman dur atât ca formă (limbajul te destabilizează în valuri) cât mai ales prin istoria pe care o conține: povestea tragică a unei familii de evrei români din perioada interbelică şi până în Duminica lui 29 Iunie 1941, ziua Pogromului din Iaşi. Pogromul de la Iaşi nu a fost un produs <em>de import</em>, un ordin impus autorităților din partea Germaniei naziste. Nu. Crimele au fost gândite şi orchestrate de către români: generali, soldați, jandarmi, chestori şi nu în ultimul rând de populația civilă a oraşului. Ieşenii au pândit, apoi au asistat execuţiile pentru a trece la dezbrăcarea imediată a cadavrelor de haine şi de încălțări ; pe fugă le-au scos şi dinții de aur din gură! Ieşeni aşadar,

Read More

Eu si Marilyn (Ji-Min Lee)

<img class="alignleft size-medium wp-image-678" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2021/06/Marilyn-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Imaginați-vă un fascicul de lumină care traversează Coreea cu o viteză intangibilă, fulgerătoare. O singură imagine se imprimă instantaneu pe suprafața lui: tăietura adâncă pe care oamenii o fac în trupul țării acesteia și prăpastia care se deschide simultan în sufeltele lor. Suntem în Coreea anilor 50 când țara se frânge pe din două, când frica și groaza de moarte se revarsă pe străzile orașelor până în largul mării. Îngroziți, oamenii caută cu disperare un refugiu imposibil. Orașele fantomatice,bântuite de vânturile uscate și de agonia orfanilor, creează imagini halucinante. Cum la fel de halucinant este și peisajul nocturn al Seulului care-și îngroapă în noapte infinitele ruine și, împreună cu ele, glasurile flămânde de peste zi ale copiilor. Copii care cresc la rândul lor alți copii, orfani pentru orfani. Coreea - o lume trecută printr-un război fără să fi ajuns încă la pace. Cei dispăruți

Read More

Ruta subterană (Colson Whitehead)

<img class="alignleft size-medium wp-image-672" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2021/05/Ruta-subterana-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" /> Sclavia este o moștenire culturală. În primul rând o moștenire culturală a omului alb. Asemenea exterminării indienilor din America, asemenea Holocaustului şi a celorlalte genociduri. S-ar părea că deținem așadar o importantă moștenire culturală a atrocității și a răului istoric. Sclavia, punerea în lanțuri vizibile și invizibile a populației de culoare, s-a constituit sub forma unei arhitecturi sociale, antropologice şi mentale. Dincolo de fenomenul social și de faptul în sine, sclavia a generat o altă viziune asupra omului, noi tipare ontologice, un mod aparte de raportare la alteritate. Ne-omul, omul obiect, unealta vorbitoare, proprietatea vie, bunul de vânzare, ființa cu intelect limitat, toate acestea au funcționat drept categorii <em>de înțelegere</em> a omului de culoare şi de legitimare a condiției sale de sclav. Înainte de a fi un fragment din istoria (recentă) a omului negru, sclavia este mai întâi o moştenire culturală a omului alb. O cultură pe care

Read More

În amintirea memoriei (Maria Stepanova)

<img class="alignleft size-medium wp-image-667" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2021/05/In-amintirea-memoriei1-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Când viețile alor tăi, bunici și străbunici, ți se par atât de limpezi ca ziua de ieri – atunci Trecutul devine o cale și o datorie personală. Nu poți rămâne indiferent înaintea unor destine mari trăite în deplin anonimat , aproape invizibile. Când Trecutul cheamă imperativ conștiința, Literatura devine o cale de răspuns și de eliberare. Așadar, nu există vieți anonime, poate numai din acelea trăite în anonimat. Iar când deții harul povestirii și o bună conștiință a trecutului – atunci, acolo, ia naștere (într-un moment de grație, asemenea unei revelații căreia nu i te poți sustrage) – Literatura Memoriei. Maria Stepanova le deține din plin pe ambele: harul povestitorului și o bogată moștenire culturală. Prin ambele reușește pur și simplu să întemeieze ceea ce am numit <em>literatura memoriei</em>. O Literatură a Memoriei operează cu obiecte și fotografii din trecut, cu amintiri desigur, cu multe

Read More

Ce încredințăm vântului (Laura Imai Messina)

<img class="alignleft size-medium wp-image-662" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2021/05/Ce-incredintam-vantului-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Se știe că întotdeauna după un dezastru natural, un cataclism, o calamitate, natura continuă să meargă mai departe. Altfel, dar continuă. I se spune reziliență. Asemenea naturii, oamenii învață să-și apropie, să locuiască și ei astăzi într-o lume a rezilienței. Au făcut-o mai mult sau mai puțin conștienți la intervale și salturi mari ale Istoriei, o fac și în prezent în vibrațiile cotidianului. Pe coastele maritime ale Japoniei, atunci când cerul coboară pe pământ, nu-i întotdeauna timp de poezie: e vremea taifunului. Trebuie să te pui la adăpost și totodată să adăpostești ceea ce ai mai de preț. De ce ai înfrunta taifunul, vântul turbat și sălbatic, suind singură pe colina de deasupra țărmului, învelind de sus și până jos cu folie de protecție o cabină telefonică stranie, albă cu aparat negru în interior, dar fără niciun fir de conectare la lume? Pe 11 Martie

Read More

Dimineți la Café Rostand (Ismail Kadare)

<img class="alignleft size-medium wp-image-646" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2019/01/Dimineti-la-Cafe-Rostand-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Există pe lumea aceasta, și nu sunt puține, atâtea locuri prin care umblăm cu mult mai înainte de a fi ajuns cu adevărat acolo. Parisul e unul dintre ele. Și cum spune Kadare, orașul acesta... a reușit dintotdeauna să-ți intre în conștiință mai înainte de a intra propriu-zis în viața ta. Și atunci, pentru unii dintre noi, nu e deloc straniu faptul că auzind clipocitul apei în subteranele orașului, abia atunci știm cu adevărat că suntem în Paris. Cunoaștem bine sunetul acela, l-am auzit de atâtea ori... prin canalele și pasajele pe care le-am traversat cu Jean Valjean. Apoi, pentru omul venit din Est, subteranele Parisului strecoară o lumină aparte în conștiința unui scriitor. Comparația subteranei devine dintr-odată inevitabilă: spre deosebire de subteranul comunist (albanez, românesc și așa mai departe), cel parizian nu înghite și nu sufocă suprafața, din contră, îi conferă măreție. Te

Read More

Educație europeană (Romain Gary)

<img class="alignleft size-medium wp-image-649" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2021/01/Educatie-europeana-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Ce faci atunci când destinul e împotriva ta? Când pădurea s-a decis să doboare copacul? Aceasta este o poveste din timpul sinuciderii Europei, o poveste a neputinței celor mai vechi Universități din lume, a neputinței catedralelor și a librăriilor, a culturii în general. Suntem în desișul întunecat al pădurilor polone, îndurând geruri cumplite, iarnă după iarnă, doar cu câțiva saci de cartofi (de copt în foc) și cu câteva discuri de Chopin (de pus la gramofon). Uneori pentru a supraviețui n-ai nevoie de mai mult. O groapă-n pământ, un foc, câțiva cartofi, muzica lui Chopin, cerul liber – tot ceea ce e mai frumos în om. Dar nu despre supraviețuire e vorba aici, ci despre voința de a schimba cursul istoriei, de victoria asupra Timpului, despre sacrificiu. Suntem de fapt în mijlocul Rezistenței polone, într-o țară care a încetat să mai existe. O mână de

Read More

Toate viețile pe care nu le-am trăit (Anuradha Roy)

<img class="alignleft size-medium wp-image-643" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2021/01/Toate-vietille-pe-care-nu-le-am-trait-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Aceasta este una dintre cele mai tulburătoare istorii traduse la noi in 2020. N-ai cum să lași poveste asta în urma ta, pentru că tocmai ai dat peste o carte-ancoră în perioade de vertij. Era de-a dreptul scandalos ca o tânără de nici 20 de ani, la 1920, în India colonială să primească prin grija tatălui ei, lecții de dans, de canto, de pictură, să învețe limbi străine și chiar mai mult decât atât, să călătorească cu trenul, cu automobilul și pe vapoare, peste Mări și Oceane, în căutarea artiștilor și a culturii universale. Era așadar un adevărat scandal și un afront la adresa comunității ca o tânără să primească cum s-ar spune, o educație progresistă. Era încă un scandal și mai mare să primească educație.  Oare casa, curtea și strada din fața casei nu asiguraseră ele dintotdeauna universul prielnic și suficient fiecărei femei

Read More

După plâns (Cristian Fulaș)

<img class="alignleft size-medium wp-image-639" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2021/01/fulas-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Să ne imaginăm un teren abandonat, o pârloagă, un pământ tare, împietrit, invadat de bălării, de rădăcini fibroase, strâmbe, putrede și fără rod, de pir și de iarbă rea. Un pământ ars de soare și uscat de vânt  care a uitat de aerul plugului și de stropii cerului. Să ne imaginăm acum plugul, tras de cal, mânat de om. Plugul rece și adânc care desțelenește locul, greu, dar întoarce brazda, scoate pirul, rădăcinile moarte (și moartea din rădăcini) trezește pământul, îl face ogor. Aceasta este literatura lui Cristian Fulaș. Cel puțin la prima întâlnire. Fulaș scrie la fel cum plugarul se luptă să desțelenească pământul rău, cuvintele și frazele scriitorului au duritatea și gheața fierului de plug care lasă în urma lui brazdă crudă, pământ eliberat și viu. A trăi ceva ce nu mai e viața ta pentru că viața ta s-a terminat

Read More

Trenul de Erlingen (Boualem Sansal)

<img class="alignleft size-medium wp-image-630" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2020/12/Trenul-de-Erlingen-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Natura e acolo unde larva devine fluture. În Istorie însă lucrurile se întâmplă adesea invers. Din acest unghi traiectoria umanității poate fi văzută ca o metamorfozã inversã: la final ne așteaptă întotdeauna grotescul. Lucrurile în Istorie se termină oricum prost, avem prea multe exemple, ne-a asigurat de asta chiar și Ioan. Întrebarea care contează de fapt și în jurul căreia Sansal construiește această narațiune-eseu este dacă nu cumva Gregor Samsa s-a transformat peste noapte în gângania care sălășluia deja în el. Dacă nu cumva metamorfoza aceasta tragică este însăși condiția noastră ontologică. Pe alocuri, povestea cărții seamănă izbitor de mult cu peisajul zilelor noastre. Trăim într-o societate aflată sub tensiunea crescândă a unui pericol iminent, omniprezent și totodată necunoscut. Asistăm la expansiunea planetară a unui dușman anonim a cărui apropiere îngrozește oamenii (fãcându-i să-și somatizeze spaima) și asediază orașele. Comunicațiile se întrerup, hrana se raționalizează,

Read More

Profesorul și menajera (Yoko Ogawa)

<img class="alignleft size-medium wp-image-621" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2020/12/profesorul-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Totul în viață este experiență. Minus Matematica. Știm că apa fierbe la 100 de grade-am văzut cu ochii noștri. Dar nimeni nu a pus vreodată mâna pe un logaritm, pe un radical sau pe o funcție matematică. Și totuși le cunoaștem și pe acestea. Cunoaștem atâtea adevăruri și obiecte matematice! De unde? Iată-ne în cămăruțele strâmte și deosebit de modeste ale unui bătrân atât de împuținat la trup. Cândva profesor universitar de matematică, mintea sa a rămas acum la granița anului 1975, continuându-și însă genialitatea matematică. În plus, într-o memorie care se șterge definitiv la fiecare 80 de minute, adevărurile matematice sunt singurele care rămân neatinse. Povestea aceasta este despre emoția care te cuprinde atunci când descoperi cum se extrage radicalul dintr-un număr, despre intriga aflării numerelor perfecte și a celor triunghiulare și, în general, este o poveste despre dezgroparea unor cristale din pereții

Read More

Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica (Yoko Ogawa)

<img class="alignleft size-medium wp-image-616" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2020/11/Elefantul-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Există înțelepciuni pe care, dacă nu le ai, atunci trebuie să cauți cumva să ți le apropii măcar: bătrâni, culturi și nu întâmplător... șahul. Aceasta este o poveste mai puțin obișnuită (în ordinea eroilor săi) despre sublim: o poveste despre bolta nocturnă a copilăriei pe care nu se înșiră un covor de stele, ci unul de piese de șah!!!... bine ancorate pe un cer fantastic, ca într-un ocean fără fund. Cei care au jucat vreodată șah știu bine că există la un moment dat un prag dincolo de care nu mai este vorba despre joc, că ludicul se risipește și se ridică asemenea unei cețe insesizabile până atunci. Fără să clipești, Yoko Ogawa te trece acest prag, iar realitatea capătă o cu totul altă însuflețire. Nu suntem într-o lume fantastică, doar că lucrurile și oamenii primesc cumva acum un spor de viață. Pe

Read More