Ce încredințăm vântului (Laura Imai Messina)

<img class="alignleft size-medium wp-image-662" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2021/05/Ce-incredintam-vantului-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Se știe că întotdeauna după un dezastru natural, un cataclism, o calamitate, natura continuă să meargă mai departe. Altfel, dar continuă. I se spune reziliență. Asemenea naturii, oamenii învață să-și apropie, să locuiască și ei astăzi într-o lume a rezilienței. Au făcut-o mai mult sau mai puțin conștienți la intervale și salturi mari ale Istoriei, o fac și în prezent în vibrațiile cotidianului. Pe coastele maritime ale Japoniei, atunci când cerul coboară pe pământ, nu-i întotdeauna timp de poezie: e vremea taifunului. Trebuie să te pui la adăpost și totodată să adăpostești ceea ce ai mai de preț. De ce ai înfrunta taifunul, vântul turbat și sălbatic, suind singură pe colina de deasupra țărmului, învelind de sus și până jos cu folie de protecție o cabină telefonică stranie, albă cu aparat negru în interior, dar fără niciun fir de conectare la lume? Pe 11 Martie

Read More

Dimineți la Café Rostand (Ismail Kadare)

<img class="alignleft size-medium wp-image-646" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2019/01/Dimineti-la-Cafe-Rostand-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Există pe lumea aceasta, și nu sunt puține, atâtea locuri prin care umblăm cu mult mai înainte de a fi ajuns cu adevărat acolo. Parisul e unul dintre ele. Și cum spune Kadare, orașul acesta... a reușit dintotdeauna să-ți intre în conștiință mai înainte de a intra propriu-zis în viața ta. Și atunci, pentru unii dintre noi, nu e deloc straniu faptul că auzind clipocitul apei în subteranele orașului, abia atunci știm cu adevărat că suntem în Paris. Cunoaștem bine sunetul acela, l-am auzit de atâtea ori... prin canalele și pasajele pe care le-am traversat cu Jean Valjean. Apoi, pentru omul venit din Est, subteranele Parisului strecoară o lumină aparte în conștiința unui scriitor. Comparația subteranei devine dintr-odată inevitabilă: spre deosebire de subteranul comunist (albanez, românesc și așa mai departe), cel parizian nu înghite și nu sufocă suprafața, din contră, îi conferă măreție. Te

Read More

Educație europeană (Romain Gary)

<img class="alignleft size-medium wp-image-649" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2021/01/Educatie-europeana-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Ce faci atunci când destinul e împotriva ta? Când pădurea s-a decis să doboare copacul? Aceasta este o poveste din timpul sinuciderii Europei, o poveste a neputinței celor mai vechi Universități din lume, a neputinței catedralelor și a librăriilor, a culturii în general. Suntem în desișul întunecat al pădurilor polone, îndurând geruri cumplite, iarnă după iarnă, doar cu câțiva saci de cartofi (de copt în foc) și cu câteva discuri de Chopin (de pus la gramofon). Uneori pentru a supraviețui n-ai nevoie de mai mult. O groapă-n pământ, un foc, câțiva cartofi, muzica lui Chopin, cerul liber – tot ceea ce e mai frumos în om. Dar nu despre supraviețuire e vorba aici, ci despre voința de a schimba cursul istoriei, de victoria asupra Timpului, despre sacrificiu. Suntem de fapt în mijlocul Rezistenței polone, într-o țară care a încetat să mai existe. O mână de

Read More

Toate viețile pe care nu le-am trăit (Anuradha Roy)

<img class="alignleft size-medium wp-image-643" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2021/01/Toate-vietille-pe-care-nu-le-am-trait-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Aceasta este una dintre cele mai tulburătoare istorii traduse la noi in 2020. N-ai cum să lași poveste asta în urma ta, pentru că tocmai ai dat peste o carte-ancoră în perioade de vertij. Era de-a dreptul scandalos ca o tânără de nici 20 de ani, la 1920, în India colonială să primească prin grija tatălui ei, lecții de dans, de canto, de pictură, să învețe limbi străine și chiar mai mult decât atât, să călătorească cu trenul, cu automobilul și pe vapoare, peste Mări și Oceane, în căutarea artiștilor și a culturii universale. Era așadar un adevărat scandal și un afront la adresa comunității ca o tânără să primească cum s-ar spune, o educație progresistă. Era încă un scandal și mai mare să primească educație.  Oare casa, curtea și strada din fața casei nu asiguraseră ele dintotdeauna universul prielnic și suficient fiecărei femei

Read More

După plâns (Cristian Fulaș)

<img class="alignleft size-medium wp-image-639" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2021/01/fulas-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Să ne imaginăm un teren abandonat, o pârloagă, un pământ tare, împietrit, invadat de bălării, de rădăcini fibroase, strâmbe, putrede și fără rod, de pir și de iarbă rea. Un pământ ars de soare și uscat de vânt  care a uitat de aerul plugului și de stropii cerului. Să ne imaginăm acum plugul, tras de cal, mânat de om. Plugul rece și adânc care desțelenește locul, greu, dar întoarce brazda, scoate pirul, rădăcinile moarte (și moartea din rădăcini) trezește pământul, îl face ogor. Aceasta este literatura lui Cristian Fulaș. Cel puțin la prima întâlnire. Fulaș scrie la fel cum plugarul se luptă să desțelenească pământul rău, cuvintele și frazele scriitorului au duritatea și gheața fierului de plug care lasă în urma lui brazdă crudă, pământ eliberat și viu. A trăi ceva ce nu mai e viața ta pentru că viața ta s-a terminat

Read More

Trenul de Erlingen (Boualem Sansal)

<img class="alignleft size-medium wp-image-630" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2020/12/Trenul-de-Erlingen-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Natura e acolo unde larva devine fluture. În Istorie însă lucrurile se întâmplă adesea invers. Din acest unghi traiectoria umanității poate fi văzută ca o metamorfozã inversã: la final ne așteaptă întotdeauna grotescul. Lucrurile în Istorie se termină oricum prost, avem prea multe exemple, ne-a asigurat de asta chiar și Ioan. Întrebarea care contează de fapt și în jurul căreia Sansal construiește această narațiune-eseu este dacă nu cumva Gregor Samsa s-a transformat peste noapte în gângania care sălășluia deja în el. Dacă nu cumva metamorfoza aceasta tragică este însăși condiția noastră ontologică. Pe alocuri, povestea cărții seamănă izbitor de mult cu peisajul zilelor noastre. Trăim într-o societate aflată sub tensiunea crescândă a unui pericol iminent, omniprezent și totodată necunoscut. Asistăm la expansiunea planetară a unui dușman anonim a cărui apropiere îngrozește oamenii (fãcându-i să-și somatizeze spaima) și asediază orașele. Comunicațiile se întrerup, hrana se raționalizează,

Read More

Profesorul și menajera (Yoko Ogawa)

<img class="alignleft size-medium wp-image-621" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2020/12/profesorul-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Totul în viață este experiență. Minus Matematica. Știm că apa fierbe la 100 de grade-am văzut cu ochii noștri. Dar nimeni nu a pus vreodată mâna pe un logaritm, pe un radical sau pe o funcție matematică. Și totuși le cunoaștem și pe acestea. Cunoaștem atâtea adevăruri și obiecte matematice! De unde? Iată-ne în cămăruțele strâmte și deosebit de modeste ale unui bătrân atât de împuținat la trup. Cândva profesor universitar de matematică, mintea sa a rămas acum la granița anului 1975, continuându-și însă genialitatea matematică. În plus, într-o memorie care se șterge definitiv la fiecare 80 de minute, adevărurile matematice sunt singurele care rămân neatinse. Povestea aceasta este despre emoția care te cuprinde atunci când descoperi cum se extrage radicalul dintr-un număr, despre intriga aflării numerelor perfecte și a celor triunghiulare și, în general, este o poveste despre dezgroparea unor cristale din pereții

Read More

Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica (Yoko Ogawa)

<img class="alignleft size-medium wp-image-616" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2020/11/Elefantul-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Există înțelepciuni pe care, dacă nu le ai, atunci trebuie să cauți cumva să ți le apropii măcar: bătrâni, culturi și nu întâmplător... șahul. Aceasta este o poveste mai puțin obișnuită (în ordinea eroilor săi) despre sublim: o poveste despre bolta nocturnă a copilăriei pe care nu se înșiră un covor de stele, ci unul de piese de șah!!!... bine ancorate pe un cer fantastic, ca într-un ocean fără fund. Cei care au jucat vreodată șah știu bine că există la un moment dat un prag dincolo de care nu mai este vorba despre joc, că ludicul se risipește și se ridică asemenea unei cețe insesizabile până atunci. Fără să clipești, Yoko Ogawa te trece acest prag, iar realitatea capătă o cu totul altă însuflețire. Nu suntem într-o lume fantastică, doar că lucrurile și oamenii primesc cumva acum un spor de viață. Pe

Read More

Zilele lui Savelie (Grigori Slujitel)

<img class="alignleft size-medium wp-image-612" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2020/10/Zilele-lui-Savelie-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Imaginați-vă lumea în care o pisică visează cu ochii deschiși la camaraderia unui câine. Iar visul se împlinește. Pentru că Grigori Slujitel e mai mult decât un scriitor și încă și mai mult decât un actor, omul nostru e un visător. Maestru al metaforei, magician care dezvăluie o lume fabuloasă în care pisicile dorm în ceainice, se plimbă în voie prin familiile și prin parcurile Moscovei, încropesc societăți după chipul și asemănarea oamenilor (uneori chiar în umbra Kremlinului) și mai cu seamă – contemplă! Izvorul geniului lui Slujitel este priceperea cu care reușește să cinematografieze și să metaforizeze emoțiile cele mai puternice, de nestăvilit, vulcanicul din oameni. Așa încât <em>Zilele lui Savelie</em> alcătuiesc un imens festival al metaforelor, o simfonie a tuturor emoțiilor pe care o ființă vie le poate trăi pe parcursul unei vieți. Dacă adăugam la acestea conștiința de sine a

Read More

Pastoralia (George Saunders)

<img class="alignleft size-medium wp-image-609" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2020/10/Pastoralia1-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />În proza scurtă a lui Saunders (și nu numai – cazul <em>Lincoln</em> fiind exemplar), visul american nu există. Oamenii lui Saunders o duc greu și continuă la fel de greu, ba chiar se apropie fulgerător de marginea prăpastiei. Nu există salvare, moment providențial, șansă eliberatoare, doar amânare a deznodământului, nesfârșite aniticamere ale eșecului ireversibil. Sigur că aceasta este țara tuturor, a tuturor posibilităților, țara unde fiecare e liber să facă cum consideră, dar mai întâi (cum spune un personaj de-un suprarealism cadaveric, proverbial) – mai întâi trebuie să încerci. Ori tocmai intervalul încercării neputincioase, eșuate, tragice, devine cadrul cotidian al vieții acestor oameni pe care Saunders îi poate judeca de orice altceva, dar nu de lașitate. Deși publicate în urmă cu fix două decenii, trecerea timpului accelerează particulele povestirilor lui George Saunders în actualitate. În fond, literatura aceasta fragmentară, secvențială, săptămânală – proza scurtă, spune

Read More

Băieții de la Nickel (Colson Whitehead)

<img class="alignleft size-medium wp-image-602" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2020/09/Nickel-197x300.jpeg" alt="" width="197" height="300" />Whitehead coboară până în adâncul tectonic ale conștiinței rasiale americane. O face din nou și nu cred să se oprească vreodată. Va încerca mereu, ca scriitor, să descindă în adâncul acesta fiebinte, să-i smulgă vibrația, zgomotul infernal, învelișul înfiorător. Sunt masive plăci tectonice care alcătuiesc greul acestei conștiințe rasiale; ciocnirea lor violentă dă naștere cutremurului universal numit segregare rasială, a cărui undă de șoc ne traversează încă existența. O școală de corecție în Sudul Statelor Unite în anii 50-60 era de-a dreptul o gură de Iad. Încă una dintre acelea care se deschideau în tot ținutul acela blestemat și care-i atrăgeau cumva pe cei tineri asemenea unei găuri negre. Segregarea rasială secera nestingherită, pretutindeni acolo unde un negru ieșea pe ușa casei sale. Secera absurd, aberant, grotesc, nedrept, secera în vrie. Puțin contau legile anti-discriminare abia votate de naivii de la Washington DC. Suntem

Read More

Ziua a șaptea (Yu Hua)

<img class="alignleft wp-image-593" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2020/09/Ziua-a-saptea-195x300.jpg" alt="" width="177" height="272" />E prima zi a morții tale...și a început să ningă, jilav, dar ninge. Ninge deasupra-ți și tu, tu te trezești că nu ai haine potrivite pentru o așa zi. Porți în continuare același rând de haine, ponosite, tocite și vechi (dar și tu ești asemenea lor) - zdrențe dintotdeauna, care n-au fost parcă niciodată noi. Aveai un pardesiu mai bun, pus deoparte acasă, dar iată că acum n-are cine să ți-l aducă...cine să-i îmbrace pe amărâții care mor singuri pe lume? Da, în orice împrejurare, singurătatea e legea universală a morții. E prima zi a morții tale și o tristețe, cum n-a fost alta, cum nu s-a simțit vreodata te cuprinde: mai dureroasă decât moartea e însăși singuratatea care se naște odată cu ea, care continuă. Să fii atât de singur încât să n-ai pe nimeni în lume care să-ți poarte doliul...să fii obligat atunci să ți-l porți singur. Să cauți singur peticul acela de pânză,

Read More

Iar Petru plângea de câte ori auzea cocoșul cântând (Alexandru Mărchidan)

<img class="alignleft size-medium wp-image-582" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2020/05/Coperta-1-IAR-PETRU-PLÂNGEA..-211x300.jpg" alt="" width="211" height="300" /><em>În poezia fratelui Alexandru, Îngerul care trâmbițează are sulița întotdeauna aproape.</em> De fiecare dată când auzea cocoșul cântând, Petru plângea. Pentru că nu-i suficient să ai o casă, e trebuință de a ști să locuiești acolo. Aceasta este toată taina. Nu poți locui o casă altfel decât pe măsura sufletului tău. Poate tocmai de aceea, nu toate casele sunt la fel, cum nici un suflet pare că nu seamănă cu altul: unele case sunt calde, altele sunt reci, unele sunt pline, altele pustii, mai ales acolo unde oamenii trăiesc în afara (sufletelor) lor. Nu-i puțin lucru să ai oaspeți: prin ușa casei pe care o deschizi, cineva a pășit deja în sufletul tău. De aceea Petru plângea: fusese oaspetele celui mai înalt locaș, intrase la Ziditorul însuși. Acela fără de care nimic nu s-a zidit din cele ce s-au zidit. El, Logosul Universului,

Read More

Alegerea (dr.Edith Eva Eger)

<img class="alignleft size-medium wp-image-572" src="http://catalinchiru.ro/dev/wp-content/uploads/2020/05/alegerea-195x300.jpg" alt="" width="195" height="300" />Antisemitismul nu a fost inventat de naziști și nici nu a murit în Mai 1945. De altfel, e plină Europa de antisemitism în primele săptămâni și luni după eliberarea lagărelor și sfârșitul Războiului. E din nou Primăvară în orașele Europei, a fost întotdeauna, mereu a existat o stradă, un trotuar, o grădină cu flori, parfumul lor, zgomotul oamenilor, chiar și atunci când focurile de la Auschwitz ardeau neîncetat și pretutindeni se simțea miasma trupurilor arse. Dar acum suntem în cea dintâi Primăvară de după. Șiruri de ființe cenușii, infirme, cavernoase, fără încălțări, sfâșiate de foame și de groază se târăsc cum pot pe străzile Poloniei, din Germania și până în Austria...e ciudat cum ochii iviți pe margine, în ferestre și în pragurile caselor, privesc cu aceeași dușmănie, cu silă și dispreț. Privesc ca și cum gunoaiele le-ar fi invadat dintr-odată piețele. Ochi care

Read More