Există înțelepciuni pe care, dacă nu le ai, atunci trebuie să cauți cumva să ți le apropii măcar: bătrâni, culturi și nu întâmplător… șahul. Aceasta este o poveste mai puțin obișnuită (în ordinea eroilor săi) despre sublim: o poveste despre bolta nocturnă a copilăriei pe care nu se înșiră un covor de stele, ci unul de piese de șah!!!… bine ancorate pe un cer fantastic, ca într-un ocean fără fund.

Cei care au jucat vreodată șah știu bine că există la un moment dat un prag dincolo de care nu mai este vorba despre joc, că ludicul se risipește și se ridică asemenea unei cețe insesizabile până atunci. Fără să clipești, Yoko Ogawa te trece acest prag, iar realitatea capătă o cu totul altă însuflețire. Nu suntem într-o lume fantastică, doar că lucrurile și oamenii primesc cumva acum un spor de viață. Pe măsură ce sufletele se limpezesc, lucrurile se însuflețesc. E firesc.

Asistăm la fericita întâlnire dintre Literatură și limbajul șahului. Așa se nasc minunile, din fericite întâlniri. Piesele de șah prind viață, insolită personalitate și destin, iar oamenii la rândul lor au senzația de a fi atins, fie și numai puțin, marginile Universului, acel ceva mult mai înalt și mai nobil care transcende firescul.

Yoko Ogawa te coboară în abisul celor 64 de pătrate bine definite, o descindere la propriu pe teritoriul tablei de sah, în imediata apropiere a Regelui și a Curții sale. Vibrația și tensiunea pe care le trăiești aici sunt maxime. Fiecare mutare e una a destinului. Povestea Regelui bătrân și înțelept, devotamentul și modestia Pionilor lui (care pășec în luptă fără ezitare și care nu dau niciodată înapoi), libertatea absolută a Reginei, supremația liniară a Turnurilor, Caii imprevizibili sau încrâncenarea Nebunului  –  toate acestea alcătuiesc Universul infinit al tablei de șah, care nu te va dezamăgi niciodată.

Priviți cu atenție această întindere: nu-i o bucată de lemn împărțită în linii verticale și orizontale. E fereastră a unui infinit univers unde se petrec fapte memorabile. Priviți și ascultați cum înaintea acestei ferestre, vorbăria omului încetează, cum ego-ul său trece într-o cu totul altă dimensiune.