Aceasta este o poveste a Americii. O coborâre în straturile unei societăți care continuă să-şi construiască propriile vise şi idealuri. Numai că de data aceasta, descinderea se face tocmai în spatele acestor vise, în partea nevăzută a lor, la marginea înspăimântătoare a realității.

    Un adevărat carusel al Paradisului si al Infernului este pus în mişcare dezvăluind o copleşitoare geografie a contrastelor. Eşti aruncat dintr-o dată din mijlocul New York-ului grandioaselor palate proiectate de celebrul Standford White, în ghetoul imigranților, supraaglomerat, insalubru, mustind de mizerie si de mortalitate infantilă.

Pe Insula Ellis, în locul luminii celei noi, se cască acum o cât se poate de reala gură a infernului: cei sosiți (dintr-o viață anterioară secătuită), primesc mai întâi ecusoane de identificare, după care sunt trimisi la duşuri şi rânduiți în țarcuri de aşteptare.

Pentru unii dintre ei, singura legătură identitară cu trecutul se va curma în numai câteva clipe, pentru că, neputând pronunța anumite nume, oficialii guvernamentali, vor scrie unele noi.

Pentru alții, ruptura este şi mai dureroasă: cei bătrâni, cei cu probleme de vedere, cei cafe sfidează autoritatea, sunt smulşi din mijlocul familiilor şi trimisi înapoi pe apă. În urmă rămân astfel oameni sarmani, majoritatea dintre ei soiosi, analfabeți, bolnavi, purulenți. Lipsiți de onoare, gata să muncească pentru mai nimic, fură, se îmbată, se lovesc între ei şi mor în stradă. New York-ul îi disprețuieşte. 

    Sunt acele milioane de şomeri sau de muncitori exploatați până la epuizare, fără posibilitatea organizării în sindicate, loviți de poliție, arestați ilegal şi apoi concediați. Oameni care fac grevă şi mor.

    Acesta este reversul sau altfel spus, măruntaiele visului american.

Ragtime (ed.Litera, 2016) este o frescă a Americii construită în lumina marelui New York, a vieții din adâncile periferii ale oraşului şi până dincolo de monumentalele sale instituții.

    Tabloul dimineții newyorkeze, acela al femeilor spălătorese care se revarsă pur şi simplu în casele burgheze sosind cu tramvaiele din periferii, al grădinarilor italieni pregătindu-se să-şi ia în stăpânire pajiştile grădinilor şi glasul insolit al vânzătorilor ambulanți de gheată, acestea toate alcătuiesc frumosul care dăinuie şi care salvează o lume aflată în umbra permanentă a segregației rasiale.

    Destine care se întind asemenea linilor de tramvai care traversează de la un capăt la celălalt lunginea fiecarui stat american, destine care petrec zeci şi zeci de ore aşezate pe scaune tari din lemn, în timp ce privesc de la geam peisajul începutului de secol XX, destine care dorm în parcuri, gări şi alte spații sub cerul liber, destine care-şi întâlnesc în cele din urmă, clipa de grație.

    În definitiv, aceasta este povestea unor oameni care nu-şi întorc niciodată privirea către trecut, oameni care nu vor să cunoască compromisul cedării din libertate, şi care privesc ziua de mâine ca pe o renaştere.

   În tot acest spectacol al vieții scăpate complet de sub control, continuă să se audă sunetul saloanelor invadate de cântecele ragtime, al impecabilelor piane şi al vocilor oamenilor atinse de emoția prăbuşirii.

    Aceasta este America lui E.L. Doctorow, o lume în care ceea ce se construieşte trebuie să fie întotdeauna cu un pas înainte față de ceea ce se surpă.

 

E.L. Doctorow, Ragtime, ed.Litera, București, 2016