Dacă există o banalitate a răului, și există, de ce n-ar exista atunci și o banalitate a binelui? De ce n-ar fi și binele cum se spune… à la hauteur?

Ne referim la mișcarea aceea de manifestare (a realității) dezarmantă și șocantă tocmai prin simplitatea și firescul ei, prin caracterul spontan, prin simetria perfectă a detaliilor și a efectelor ireversibile angrenate – prin absurdul contingeței la care asistăm. Vrem să spunem deci că ceea ce numim simetria dorințelor ține fix de această banalitate a binelui, că spectrul ei se propagă la infinit în viețile noastre, adesea insesizabil.

La fel de bine am putea vorbi, pornind de la această carte formidabilă, despre existența unui efect Nevo – a acționa involuntar astfel încât efectul căutării tale să conducă fix la aflarea fericirii celuilalt. Iar celălalt să-ți fie prieten.

Aceasta este povestea a patru băieți din Haifa. O poveste din Israel. De la Eshkol Nevo, noul nostru Oz care se încăpățânează în continuare să trăiască la fel ca la început,  în interiorul statului.

Ceea ce face Eshkol Nevo cu literatura se cheamă pur și simplu secțiune verticală în ontologia omului contemporan: întreaga alcătuire umană se înfățișează acum într-un insolit când incandescent și orbitor, când opac și caustic; o mișcare completă de la cele mai josnice și mai obscure ipostaze ale omului și până la cele mai nobile și mai fine fascicule ale aceleiași ființe. Pentru că, uneori, alegerea greșită (la fel ca cea corectă) este asemenea respirației: ea trebuie făcută! S-ar părea că există o anume fatalitate a greșelii, a alegerii greșite pe care o vei face, căreia nu i te poți sustrage, care te va aștepta întotdeauna, chiar dacă pentru asta e nevoie să treacă ani, decenii.

Cum spuneam, aceasta este povestea celor patru prieteni din Haifa care trăiesc acum, adulți fiind, în marele Tel Aviv. Urmărindu-i cum străbat străzile orașului (care compun micile și marile trasee ale vieții lor) descoperim nu doar chipurile cosmopolite ale incredibilei cetăți, dar și pe cele ale destinului lor, comun.

Simetria dorințelor te poartă într-un Israel contemporan, o lume eclectică alergând de la un personaj la altul, de la figura soldatului, la cea a studentului viitor procuror al statului, de la voluntarul îndârjit la curajul plin de sacrificiu al profesorului universitar;  descindem în mijlocul sistemului juridic israelian, nu mai înainte de a fi făcut cunoștință cu cel militar, mult mai prezent și pe deplin îmbibat în cotidianul oamenilor de rând. Privim Israelul de azi prin ochii străinului, dar și prin cei ai familiei ultra-ortodoxe pentru care nu există cale de mijloc care să ocolească trădarea sau rușinea.

Simetria dorințelor vorbește în permanență despre prietenie, despre acest bun neprețuit care face ca atunci când cazi, să cazi în picioare. Când lumea din jur se dărâmă sub greutatea cinismului și a violenței, prietenia e cea care-ți râmâne și care te va face să mergi mai departe. Pentru că băieților din Haifa le pasă fiecăruia de fiecare și cunosc atât de bine cheia acestei tări, acestei rezistențe a lor. O cunoaștem de fapt cu toții: se rezumă la reciprocitatea binelui.

V-ați fi imaginat vreodată că un Campionat Mondial de Fotbal să facă diferența între viață și moarte, ca din patru în patru ani să dai câte un mare examen de conștiință, poate utimul? În definitiv, pe tine cum te va găsi următorul Campionat Mondial?

Fetele vin și pleacă, dar un prieten este pentru totdeauna…și în definitiv, Dumnezeu nu te salvează în clipele de disperare – în aceste fraze se concentrează întregul incendiu din carte. Mai am 10 pagini până la finalul poveștii băieților din Haifa și mă tem ca nu cumva echilibrul perfect care s-a instalat atât de greu să nu dispară asemenea unei făclii în noapte.